Spune-mi, iubito: "vino", de vântul bate aprig
Și marea de o mângâi și palmele ți-s reci,
De razele de soare vor hiberna în iarna,
Și nepăsarea cere din corpul meu să pleci.

Cere să scriu, iubito, de clipa e-mpotrivă
Să aibă-ntr-o clepsidră eternul său legat,
De versul se-ndoiește și-n neputință strigă
Că pana nu-i stăpână, chiar de îi sunt argat.

De nu-ți răspund, iubito, întoarce-te în timp
Și strânge-mă în brate, ca muntele, izvorul,
Botează-mă, dorito, și-ascunde-mă în somn,
Un dor de pâine lasă-mi și nu uita ulciorul.

Da, să nu uiți, iubito, ulcioru-i huma coaptă
În formă de vioară, ce din clepsidră, naște,
Un stup imens de vise, ce se hrănesc din tine,
Căci tu astâmperi setea și-a îngerilor oaste.

Deschide-acum, Micuțo, a brațelor cascadă
Căci doar lumina caldă ce stelele-abureau
Îmi stă-n căușul palmei ca prima rugăciune,
Învață-mă, iubire, cu ochii-nchiși s-o beau.