noapte a cuvântului
puterea mâinii trece prin iad
până când
mintea înțelege slăbiciunea firii
apoi forța inimii care
lasă sensul să-i fie nadir
până la stingerea patimii

**
dimineață de toamnă
rodul pântecului tresare
din sfera cerească esențele curg
pe obrajii de piatră ai statuii

el lasă dalta deoparte
ea lasă o firidă să-i taie respirația
rodul pântecului dansează
strâns în pumnul nașterii
scoate capul prin pâlnia de umbre
învață să meargă printre cruci
cu fruntea senină
înnodată în cordonul hranei
pe care adulții îl taie mai târziu
lăsând sfera cerească dezvelită
ascunsă printre încercări

***
zvâcnește noaptea prin aleile cuvântului
puterea mâinii trece prin iad
până la rai rodul tresare
apoi forța inimii crește
lasă sensul să-i fie nadir
până la stingerea tuturor patimilor
---------
Notă: "Nadirul este punctul de intersecție dintre verticala observatorului și sfera cerească, situat imediat sub observator."

Anne Marie Bejliu, 22 septembrie 2016