așa mi-l închipui: pătruns cumva de durerile facerii și ale nefacerii. așa, cu fruntea brăzdată prematur de ridurile fluturânde și ademenitoare ale dezastrelor ce pare să le împartă cu mine (bob cu bob, fir cu fir). așa mi-l închipui, cu tâmplele ușor încleștate, ușor ruginite. parcă-l văd oferindu-mi arogantele singurătăți ori dulcele miros al fricii, al nesiguranței (sau poate al disperării). așa mi-l închipui de-o vreme încoace pe acest musafir ce mă privește rece (din oglindă, desigur).