Tăcerea

Tăcerea – Primul cuvânt de pace al Domnului!
Tăcerea – Adevărul întruchipat în îngeri!
Tăcerea – Adevărul cunoașterii de Pace!
Tăcerea – Lumina gândurilor în miez de noapte!
Tăcerea – Puterea supremă a poemelor nescrise!
Tăcere – Visul neconsolat al mărilor!
Tăcerea – Durerea infinită a zilelor în travaliul ființării!
Tăcerea – Amăgirea trupurilor în vârtelnițe nesfârșite de neliniști
lăsate în inima deșertăciunilor.
Atâta ardere pe limba mea – Tăcerea!
Ne cunoaștem din veșnicie
și se tot joacă pe buzele mele fierbinți!
Tăcerea – Mă arde cu limba de foc a vorbirii!
Ne cunoaștem, ne cunoaștem prea bine,
că din inima Luminii îmi vorbea,
îmi vorbea cu atâta liniște ninsă pe cuvinte,
că mă viscoleau frigurile veșnice,
ascunse în furtunile cunoașterii și iată,
iată că tot mă arde cu limba vorbirii
ca să îmi curețe orice umbră de teamă.