1.

agfaphoto cu cerul pe care îl supraveghezi,
negative ale propriei vieți,
decupezi fâșii, frame to frame, e o piele descuamată,
de fiecare dată năpârlește în alte nuanțe,
ziua care te așteaptă s-o traversezi,
asta e tot ce te sperie, ești un alpinist utilitar
care are rău de înălțime,
ștergi ferestre din suflete prin care nu poți privi,
goale, opace, perfect etanșe,
airwaves, totdeauna extreme, să-ți dispară din nări mirosul
de putreziciune, de lehamite,
doctor clean, șervețele pentru cei care văd lumea printr-o lentilă concavă,
nimic nu are sens privit de departe,
la ora 7:54:00, degetele tale se mișcă mecanic,
briizl nbgyjfyy, m dghfyj,
ești pus pe slow motion
te hotărăști că e vremea să o iei de la capăt,
mereu de la capăt, linia de sosire
se ghicește albă, continuă,
pe un ecran ekg care monitorizează frica

2.

să ai viața pe care o meriți, adică să numeri zilele,
toate să fie impare, numai zile lipsite de aer,
un fel de iubită care aleargă spre tine ca și când ar pleca,
să calci de fiecare dată cu teama că ți-ai putea trezi demonii,
toți levitează sub țeastă, sub forma unor anevrisme,
ai un capsator special, eagle, apeși și îți prinzi pleoapele
de pielea de deasupra pomeților, e forma ta de a închide ochii,
de a rămâne orb, automutilarea e tot ceea ce te mai
satisface, viața pe care o meriți o trăiește un altul
care se cere sărutat și vândut, prin grădinile pline cu măslini,
el e cel care calcă pe ape, în vreme ce tu te visezi un pește
care plânge și nu i se văd lacrimile de tot oceanul din jur

3.

ai magazinul tău de amintiri, numai solduri,
vise de pe vremea când credeai că există fluturi
ca să te poți încânta numai tu
de traseul lor sinuos printre fante strălucitoare
rezervate de destinul totdeauna imprevizibil,
că există păsări ca să poți aspira numai tu,
că există lumină și că a fost dată special pentru tine,
să fie lumină, a zis cretinul acela, în prima zi după scripturi,
să se bucure numai omul acesta, el e cel care a mușcat primul din pomul cunoașterii,
hai să-i arătăm ce e bine și ce e rău, deopotrivă

depozitezi ceea ce le-a prisosit altora,
mângăieri făcute pe furiș, aproape furate,
săruturi timide în eternele camere de hotel
la fel de sordide ca mahmureala după bețiile crunte
făcute prin vremea când credeai că e totul pierdut,
femei gata să jure că te iubesc până la capătul lumii
și care dispar imediat cum își primesc plata,
nopți de nesomn, cu ochii pironiți în tavan,

întunericul era deasupra adâncului și duhul lui dumnezeu
se purta pe deasupra apelor

4.

o, ce război duci, ce crâncen te lovești
cu cel din oglindă, cum încerci să-l ucizi, bestie, mori,
vrea să te tragă în lumea lui plină de lumină
cu direcția de propagare modificată,
îi bați în tocul ușii, așteaptă, așteaptăă,
ai mâinile anchilozate, nu-l poți îmbrățișa,
nu-l poți sufoca, nu-l poți substitui,
nu ești pregătit deși permanent visezi
că prăbușirea e tot o formă de zbor