respir cuvintele prin luna ovală
pe care gândul la timp
mi le îngăduie viață
trepte urc bâlbâit
remușcarea netrăirii atacă
uneori tac alteori îl biciuiesc ușor
din hamuri de argint
clocotește mișcarea
și-n fiecare treaptă regăsesc
un clovn

clovnul prieten clovnul gând
clovnul cuvânt

explodează emoțiile
în ramuri de gânduri
apoi fiecare așterne o umbră
în pasul călătorului

pe drumurile îngerilor
nisipul se cerne
mirajul culorii în grâu
se răscoace

și atunci oarba începe să vadă
prin fine penaje iriși albi
vremuri rodesc

pictează oarba culorile vieții
ceasul în limbajul zborului
cântă

timpul banal
o pasăre vie recunoaște

vârstele trec ființa renaște

Anne Marie Bejliu, 20 august 2016

Petru Udrea, "R E S P I R O"-in studiu-

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10206949312791536&set=a.3443048915203.276525.1240002624&type=3&theater