Unde sunt ploile de vară
acele curtezane în a căror întâmpinare ieșeai bucuros
de multe ori doar ca să rămâi amăgit cu ochii-n soare

unde sunt acele metrese cu trupul mirosind a piersici coapte
și a petale de trandafir
nu le puteai aține mult timp calea
dar ascultându-le cântecul de sirenă
cu toate simțurile bete de parfumul lor
îți venea să săruți iarba
pe care au mângâiat-o în trecerea lor

azi sunt prins parcă într-o căsnicie moartă
în care oricât ai privi-o
nu mai regăsești nimic din fiorul de altădată
nu mai are nimic să-ți spună
dar îi asculți monologul resemnat
același zi după zi
în care parcă-și deplânge frumusețea pierdută
și orice vorbă
orice atingere
sunt otrăvite.