Știrile nu mă privesc
am priceput și eu atât
că nu acum și nu aici aș fi vrut să mă nasc
dar unde?
când?
și la urma urmei
de ce
a trebuit să mă nasc?
astea sunt întrebări la care
nu voi afla curând răspuns
cu toate astea mint
că nu privesc știrile
jurnalul de dimineață
jurnalele de la 17 și de la 19
uneori și pe cel de la 23
la 4 vărs tot
când nu sunt beat doar scârbit
vărs în canalul în care
toamna aruncăm zeama de varză de peste an
când sunt beat nu mai îmi pasă unde vărs
oricum trotuarele duhnesc a urină stătută
și a compost scurs din tomberoane
orașul viața duhnesc a urină și compost
câteodată însâ miroase a mare
orașul nu viața
în unele dimineți răcoroase de vară
deschid fereastra și o simt
e marea la ora în care
soarele se ridică din valuri
și mângâie cristalele de sare
de pe un sfârc întărit
iar vântul se joacă în voie
zvântând trupurile jilave
și aruncând orașul și jurnalele de știri
într-un tomberon uitat al minții
în unele dimineți răcoroase de vară
totul pare atât de real
încât mă aștept ca de după colț
marea să se reverse pe bulevard
și atunci mă gândesc că năluca ei
și pescărușii rătăciți deasupra orașului
sunt doar ca să-mi confirme
că nu aici și nu acum
ar fi trebuit să mă nasc.