Iau spada și o fac plachiuri,
Le prind pe aripi ca polenul,
Mă-nalț cu ele din pustiuri,
Să se trezească tot eternul
Și versul sărăcit de biruri.

Vreau bolta lor, cu bidinele
Doar îngerii s-o văruiască,
Să-și moaie aripile grele
În marea călimară-albastră.
Și norii-apoi să i le spele.

Cer stelelor să-și lustruiască
Ferestrele ce dau spre tine,
Începe cerul să-ți vorbescă
Împiedicându-se de mine
Și în apus să se-nroșească.

Dorm îngerii ca-ndrăgostiții,
Nu se codesc, le e rușine,
Iar eu, la fel cum fac părinții,
Îi legăn, cum făceam cu tine.
E pace-aici pe bolta frunții.

Aleg o stea, o rup cu milă ,
O las să cadă-n palma ta ,
Te-ai fâstâcit ca o copilă,
La prima întâlnire-a sa,
Pe foaia noastră de argilă.

Fugeai apoi ca de-o rușine,
Dar reveneai ca marea-acasă,
Ce nici mareea n-o reține
Să-și bată țărmul de mireasă,
Și ți-ai făcut culcuș în mine.