poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 675 .



”Trib de amazoane” / După Pokemoane
poezie [ Pamflet ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aurora.Luchian ]

2016-08-02  |     | 



Parcă-s trib de amazoane!
Cu ochii pe telefoane,
Fug chiaune din ogoare,
Un sobor de ”prășitoare”.

Gâfâie Tuța și Tinca,
Ana își pierdu opinca.
Vera șchioapă și mioapă,
Huștiuliuc! într-o băltoacă.

Cere ajutor la Nuna.
Smintita și căpcăuna,
A lăsat-o-n apa rece,
Cu broscoi uimiți, vreo zece!

S-a dus ca un avion,
Urmărind un Pokemon.
Uite na! că nu-l ajunse,
O albină o împunse.

Colo, dinspre o cultură,
(Apoi vrem agricultură!)
Patru capete-n năframe,
Se vaită ca și la drame.

-L-am pierdut, era aproape,
M-aș fi dus și peste ape...
Tiii, și cât mi-a dat de furcă!
Ãsta-i demon sau nălucă?

Ridicându-și o șosetă,
Parcă face piruietă,
Când zărise pe ”strigoi”,
Pokemonul, un bozgoi!

Și s-a dus cu smâncitură.
Vica, cu o-mrâncitură,
Îl poză victorioasă,
Asta urlă c-o grimasă:

-Să-mi dai Pokemonu-ndată,
Că pun mâna pe lopată,
Și te altoesc Vicuță,
Până-ți cântă popa Luță!

Nu au timp de păruială,
Pochemonul dă năvală!
Și în goană, văitătură,
S-au dus rostogol pe zgură.

Cu genunchii carne vie,
(De-mi era milă și mie)
S-au săltat ca și pișcate,
Și s-au dus ehei, departe!

Au trecut prin cimitire.
Pe morții în amuțire,
I-au uitat, călcând pe flori,
Peste cruci. M-au prins fiori...

În ușă la o căscioară,
Baba Rica cu o cioară,
Și voce de bariton:
-Eu am prins un Pokemon!

Seamănă leit cu moartea!
-Ia pozează-l și tu, Vartea,
Să arăt la lumea toată,
Că nu zbier c-aș fi iar beată!

Cu un telefon de fițe,
Și cu două alunițe
Pe gâtul ca de girafă,
Părul prins cu o agrafă,

Rona, orășeancă mare,
Râde și-i asurzitoare,
Și nu poate explica,
De ce-i veselă așa.

Printre râs cu lacrimi lungi,
Ce treceau prin fond, cu dungi,
(Fond de ten, doar nu țărână!)
-Am râs pentr-o săptămână!

Tanti Rica, ești nurlie?
Asta-i cioară-n veșnicie!
Doamne, ce-ai mai jumulit-o...
Cred că-n zbor ai hăituit-o!

-Ce spui fato? Păi Bufonu,
Mi-a zis: ”Cioara-i Pokemonu*!...”
Ptiu! al naibii spurcăciune,
Mai miros și-a mortăciune!

Râde Vartea, da și baba,
De se zguduie cocioaba!
Râd moșnegii, râd copiii,
Și morții...i-au trezit vii!

Îndărăt, chiote multe,
Cine naiba să-i asculte?
E tribul de amazoane,
Cu, și fără Pokemoane!
.................................
Silicoane, Pokemoane,
Uităm ruga la icoane,
Că ne-nghite modernismul,
Imităm precum artistul!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!