nu aduc acuzații nefondate timpului
mai degrabă cred în vinovăția spațiului
cea de-a treia axă
nu mi-o amintesc

voi cere daune
pentru că noi mergem de-o vreme
timp lângă timp
ca și cum am merge
umăr lângă umăr
pașii nu rămân impregnați în spațiu

iubito
îmi spui
pe pluton nu e soare niciodată
de aceea părem inexistenți
te voi duce pe venus în luna de miere
îți promit
apoi ne vom petrece concediile pe uranus
acolo în fiecare dimineață se face întuneric
nopțile ard
mă întreb dacă ce-a de-a treia axă nu era
iubirea
***
nu putem acorda circumstanțe atenuante timpului
a premeditat întâlnirea noastră târzie
pe axa mileniului trei
ca o renaștere

ar fi oare blasfemie dacă ne-am boteza copii în ape diferite
cei născuți înainte de-a ne cunoaște
cei zămisliți din metafora care ne leagă
înainte
și după ce

am putea cere daune pentru clipele irosite
pentru cei nenăscuți
pentru zboruri eșuate ori necunoscute

nu știu dacă putem executa silit vinovații
știu însă că pentru cele două milenii
în care ne-am căutat pe fiecare axă a timpului
vom primi bonus o lună de miere
cât tot ce-am pierdut
astfel vom înflori fiecare planetă
cu magnolii albe și flori de crin albastru

liliana trif & ioan grigoraș