poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Hai, cuțu, cuțu, cuțu, hai afară ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-13 | |
azi scriu din oboseală de pe peronul stației
vacarmul și sila îmi șoptesc demult despre golul dureros nu credeam sã simt vreodatã soarta deportaților prin îmbulzeala din tramvai mã trezisem într-un hambar senzația de vitã intelectualã îmi transpira printre mirosuri soarele scãdea lent dar sigur printre felinare drumul meu se terminase deja dupã cîteva stații îmi pulsa senzația drumului lor lung acel de 100 de ori mai lung prin putoare și durere n-am crezut sã pot vedea deportarea în zilele noastre pãream pescãruși prinși în coliviile cerului fiecare aveam libertatea dintre gratiile invizibile și pulsul meu se metaliza în urechile subculturii era un fond de urã simbolizat de norul negru nu am știut atunci când și de unde i-am vãzut acolo în tramvaiul obsedant îmi amintesc cã erau blânzi recunosc cã nu i-am bãgat în seamã și n-am plâns dar regretul mi l-au șters chiar ei fãrã pic de ezitare gratiile nu aveau inteligențã artificialã pentru oameni el le-au dat doar șah și aripi spre raiul celor blânzi
|
|||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||
![]() | ||||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ![]() | ||||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate