poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1681 .



acomodări
poezie [ ]
file de jurnal afectiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-06-28  |     | 



existăm într-o secetă continuă
– de sus cineva ne privește –
niciodată sfârșitul nu vine
e liniște și-un
pat conjugal ne învăluie
lenjerii din zăpadă
din ploaie ferestre
neopritele scări

nu am luat niciodată în serios regulile
am simțit că
de o limită sau alta nu se trece și
am trecut

iată-ne înghesuiți și fericiți într-o pânză cum
ne strângem inimile să încapă
prin față trece timpul bezmeticul tren cu ochii închiși
ne lunecă prin palme ca pe șine
o gâdilătură perversă ne-alegem cu vreo câteva tatuaje și mimici distincte
în spate galacticul fluviu eterna ispită-a unei vechi conjugări
lateralele sunt ale păsării în aripi captivă

privit din afară habitatul ne este o groapă stingheră
molozul în care se cade punctiform și constant

numai noi casnicii am învățat să fim
(printr-o ironie desăvârșită? printr-o soartă?)
și vrem cu înverșunare să ne-ntoarcem căci
dor ni se face și viață de
soarele nostru minuscul și-orange
de plânsul intrat în duhul pereților albi
de pașii incrustați în tăcere cum sângele în venele arse

ne-am îmbrăcat morțile în veșminte de casă
le-am dat câte-un nume și-un desert colorat
un loc în livingul roz lângă geamul albastru prin care
suave și blânde vin ploi cu nemiluita mai scap-o petală de înger
către-nserările noastre

învățăm
doar ușor ca de brize să ne speriem
zburăm în lăuntruri fără spaima de-a ne sufoca și fără să plângem „unde e cerul?”
nu ne spargem de ziduri nici de alte cuvinte

obrajii devin transparenți asemenea visului-n care frumos și-mpăcat
Dumnezeu și-a culcat liniștit veșnicia





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!