poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-08 | |
Uneori,
nu-i așa că speri prea mult? Când aproape crezi că norocul, soarta, divinul încă există în tine. Și nu ești singur, când ridici din pământ ochii și zărești, parcă, un chip care te privește și te lovește și care, în cele din urmă, din prea multă speranță, te amăgește. Și încă ești singur. Singur de tot. Atât de singur încât crezi că timpul se oprește și minutele devin dilatări nesimțite ale timpului. Și te culci. Pentru o nouă dimineață și speranță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate