nici adânc
nici mai adânc
decât adâncul inimii lui
iar setea
cămilă ratată
crește ca dintr-o fata morgana
precum creștetul nisipului în bătaia vânturilor
la fel se înmulțesc miliarde de cocoașe până la cer
din tot sângele dator păcilor
din tot sângele animalelor sacrificate pentru liniștea burților
sunt mai măcelar decât orice măcelar
sunt mai criminal decât orice mercenar
vinovat de toate acceptările
condamnat de libertatea de a nu fi liber
la viață veșnică
la galeră
la tras cuie din răstignire
vă spun cu mâna pe pompa asta bolnavă de poezie
nu e întuneric mai negru decât mintea mea
și-mi ard stelele ca într-un luminiș licuricii
apoi strig ca într-o peșteră de gheață prin liniștea stalactitelor
și vreau să nu mai știu nimic
să mor de o mie de ori înainte de a mă mai naște
ciung de inimă
orb de picioare
dar alb
atât de alb încât și lumina ar fi pală