Scăldată fără milă în chin și umilință
De cei ce nu știu de groază și nici de pocăință,
Tu ești a noastră mamă și rază de lumină!
Căci am băut odată din cupa nedreptății
Și- același vânt ne- a dus pe drumurile vieții-
O soartă unică am avut cu Patria română.

Spini ți- au pus pe frunte în loc de cununi de raze
Acei dușmani veniți din- depărtate oaze,
Crezând că în mocirlă te vor putea- neca.
De multe ori ți-au scris pedeapsa capitală,
Venin în loc de miere, blestem în loc de fală,
Ți-au proorocit că- n veci în beznă vei cădea.

Și biciul mâinii aspre simțitu- l- am și noi,
Căci una ni- este soarta și- n griji, și în nevoi-
De- ar fi, chiar și- n infern pe tine te- om urma!
Dar prea am fost crezuți umili și fără nume,
Devreme au serbat că ne- au șters din lume.
Acum veni momentul dreptatea de- a o chema!

Din lanț făcut- am spade și din cătușe zale,
Cu foc în ochi zdrobirăm toți dușmanii din cale
Și- un chiot de victorie se înălța măreț.
Te- am readus stăpână pe plaiurile natale,
Slăvită- n veci să fii cu cânturile tale,
Limbă românească, tezaur fără preț!