"Bună ziua!" A exclamat poezia
Murindu-mi în piept.
"Trezirea!" A exclamat soarele
Înviind cuvântul drept.

"Aș vrea să cred că exist
În aceste vremuri, progresist"
-Va spune un proletar nazist,
"E o lume în care nu subzist."

Pur și simplu un poet grotesc,
Care trăiește dincolo de dantesc,
În Universul în care Euridice
Este demult moartă, și contrazice

Ceea ce trebuia să fie, dar nu este,
Deoarece poezia este o înviere - poveste...
"Adio, dragul meu Orfeu,
Nu ai putut fi Prometeu..."

Tatăl tău, literatura de cartier,
Fiul tău, poezia limbajului "monșer"
Englezit și în corporatism vestit,
De dragul căror bani ai fost investit?


Sunt Cenușăreasa vremurilor voastre,
Și beau un ceai cu conștiința unor astre;
O mare deziluzie am iubit și iubesc,
Aceea de a fi și nu de a avea în grotesc....