Domn’ Iohannis, om rezervat,
Întotdeauna calculat,
Niciodată nu își lasă
Soața singură acasă
Când pleacă în deplasare,
Mai ales peste hotare
Și se justifică așa:
Carmen, este soția mea,
Nu pot să mă despart de ea
Pentru că-i talismanul meu
Hărăzit chiar de Dumnezeu,
Așa-ncât, când e cu mine,
Toate trebile merg bine.
Când nu-i cu mine, mi-e teamă,
Nu mai știu nici cum mă cheamă.

Când cineva drag îți ridică
Moralul, nu-ți mai este frică.