De-ar fi să vii, rupându-te din soare,
Cum doar în vis zeițe pot să vină,
Ți-aș oferi miresme-mbătătoare,
Din ochiul stins scânteia de lumină.

Din trandafiri, nectarul l-aș vărsa
Pe trupul tău. Parfumul lui să fie
Ca roua pe-o petală de lalea,
Ca versul dulce într-o poezie.

Plutind în cer, ca fulgul de ușor,
O, ai cunoaște-albastrele lumine!
Te-ar apuca o sete de amor,
De n-ar răbda-o inima în tine.

De-ar fi să vii, te-aș îmbrăca în aur,
Te-aș închina în roze grăitoare,
Ți-aș dărui cununile de laur,
Și te-aș păstra, în veci, nemuritoare.