zburând de nebun cu viteza luminii
ar face arşice orice amãrâtã de stea
iar eu privesc ca un tâmpit cerul nopţii
convins cã stelele se învârt aiurea din vina mea
pentru cã stau într-un punct fix
pe un titirez mult prea mare pentru bunul meu simţ

de aici de unde viteza luminii pare staticã
judec risipitor ca un motan celest
care s-ar juca cu o coadã de cometã
de parcã ar fi un smotocel legat de grinda nopţii
apoi prea obosit sã mai întind lãbuţa
din ce în ce mai grea
torc pe un nor
sfor sfor