NICIUNDE



Pe șinele neuronilor îmi circulă, fără orar,
marfarul încărcat cu instincte, gânduri, amintiri
oprit să descarce sau să încarce
în gările dintre creier și inimă, ochi și urechi
și multe halte la extremități
pentru poporul de celule care mă mai slujesc.
Anii și câte-o boleșniță mai jefuiesc câte ceva
să vândă pe nimic uitării, turistă în vizită,
mereu extenuată de sărbătorile
din clubul infidelității cu admiratori,
pe care-i gratulează cu cioburi de viață.
Sunt marton spontan al potopului interior
care mă cară în șuvoiul, cu care mă îngemănez,
spre niciunde.