Astăzi pe la amiezi
treceai așa... tăcută
prin mintea mea,
prin fața ochilor ce pândesc din interior.
Ți-am făcut o caracterizare scurtă
fără să ma auzi,
fără să mă aud:
ochi mari și negri,
buze pline și roșii
rozul obrajilor sclipește în razele soarelui,
iar părul, părul este al nopții.

Ah! te-am pierdut fără să-mi dau seama,
Ai trecut fără să clipești...
Nu ți-am spus nimic,
nicio frântură de cuvânt,
dar te voi aștepta.
și când te vei ivi pe aici
te voi opri și-ți voi spune... nimic,
deoarece cred că mă voi pierde în negrul ochilor tăi
și nu voi fi atât de puternic să mă luminez.