PLUTO

Planetă pitică de neon înghețat,
descoperită-ntâi prin calcul,
cândva un satelit al lui Neptun
din care cauză unii astronomi
îți anulase rangul de planetă,
dar fugind curajoasă din robia lui
te-a reabilitat și te-a căutat găsindu-te
pe cercul cel mai depărtat al Soarelui,
cu patru lunișoare mici și una măricică
părând înțepenită de un ocean de gheață,
prea comoda Charon,
căci nu-și mai schimbă locul de pe negrul cer.
Pluto, grănicer al ghețurilor metanice de mărgărint,
scânteie palidă în prag de infinit...
Sacre planări te-au împietrit în adâncimi
și-n rădăcini de albedou încețoșat.
Aci apari, aci te pierzi în haos,
făcând un rotocol excentric, de 248 de ani
în jurul Soarelui pe care-abia de-l vezi în haos.