Profil al meu ce scump e în oglindă,
E mai presus de măsurat în ani
E prea profund să-l limitez în centimetri
Și sufletul mi-e prea intens ca să-l închid... în bani.

Ca să șuvoaie pe rază de kilometri?
Blocat de un târâm ce pământesc,
Mă inchide-in orizonturi sângerânde
Când locuiesc și simt... și mor
În stele ce sclipesc plăpânde.

Și mă acopăr seara lin
Cu lună ce mi-o trag până la gât
Și n-o să simt eu... gravitația
Trupul ce-mi va surprinde levitația.

Deci... sunt din nori pufoși și dulci,
Acolo mi-e localitatea.
Ce poți să-ntrebi... unde te duci?
E o întrebare ce frizează nulitatea.

Și pielea mea e una neagră,
Contrastează de comete albe
Să țin eu piept nu aș putea
Stridentului de alb ce ne-nconjoară.

Și ochii mei... vai ce dezmiardă
Și cum vorbesc ei singuri și ascultă
Și un fior nu ar putea să piardă
Și uneori cred că-i încurc de-i iau cu mine.

Căci singuri de ar fi să-mi iasă din orbitele
Ca închisori ce culcă sentimentele...
De sentimente ar fi capabili singuri
Eu doar încurc și îi oblig să vadă
Ce-i muritor și... mii de ziduri.

Și dacă sunt lingvist... ce? Mesaj urlă?
Când de la sine urla in mine ochii
Și să transmit în multe limbi străine
Străine de mesaje ce cad iar pradă
Unei minciuni ce simulează, fadă
Și contrafac... și abuzează.

Când aș putea să tac mut și să urlu
Și gestica să-mi fie ce transmit
Și mimica și ochiul meu de vultur
Să îți șoptească un fior ce nu mai este aburit.

Și starea mea civilă?... ce oroare
Să-mi sfâșii trupul cu așa o întrebare?
Când locuiesc în mine și mă iubesc în sân,
Când mă iubesc pe mine când tu te-atingi în sine.

Când oasele îmi frâng de îmbrățișarea mea
Și sunt complet... imensă extensie a ta,
Și să mă prelungesc aș vrea cu brațe lungi,
De catifea să-mi fie palmele, să mă înconjor.

Și tu... himeră vis ce-mi sari în ajutor,
Smulsă din mine parcă doar ca să mă faci să mor,
Te văd în fața mea cu tot ce-ai mai gingaș,
Feminitate blândă.. ce mă săruți sinucigaș.

Nu poți să fi o alta decât extensia ce-mi poartă
Din mine izvorâtă și chiar crescuta in mine
Și seama să îți dai?... o da... sunt propria-mi... consoartă.
Sunt propriul meu iubit sunt visul meu de-o viață.

Îndrăgostit mă simt, pe veci de fascinantă de femeie
Ce-o port cu mine până și-n abis... ce ea trăiește doar în mine,
Și mă hrănesc cu ea și se hrănește, iar cina o servim împărătește,
Îmbucături ce devorează interior și mestecă fiori... ce dorul
M-aruncă și mă smulge câteodată când mișcă viitorul.

Și văd deodată că se proptește in fața mea
Femeia ce-i din mine, bărbat ce sunt în ea
Și-mi vine să pleznesc iar soarta.. care se pare că din nou... glumea.