Intrasem în ambianța de dinaintea purificării,
prin memorie îmi adia un vânt de liberă trecere
de nu mai locuia nimeni fără identitate cunoscută,
eram pus în fața unei metode de operare discretă
ce radia tot ce nu convenea scopului urmărit.

Am privit de la înălțimea conștiinței, realitatea
cum îmbrăca o mulțime de forme nedefinite
și nu se dădea deslușită nicio posibilitate de evadare,
nicio formă concretă de trecere prin subconștient
în lumea rafinată a poeziei cu nuanțe ezoterice.

Ei bine, mi-am zis, cu gândurile hoinărind în gol,
pacea ce mă primește în paginile sale imaculate
e un prilej de a înfige sămânța existenței în istorie
ca o comoară ascunsă pe care o tot caută urmașii
fără să-și dea seama că se află sub privirea lor.

Și acum pe cine să mai conving din universul acesta unic
că totul se mișcă și se preface dintr-o formă într-alta
pe diferite coordonate de timp și spațiu variabile
încât nu ne cunoaștem nici pe noi și murim deseori
la intervenția unor minuscule bacterii în trup.