Privesc și ochii tăi sunt un răspuns
La tot ce-am vrut să am cândva.
Sunt un mister de nepătruns
Am fost prea trist că ești o stea.

Un urs privește spre apus
Fără să simtă glonțul mut.
Când toate frunzele s-au dus
Nu vreau să știu de ce-ai tăcut.

Aș vrea să uit între urzici
De toate florile din lume,
Aș vrea să știu că ești aici
Dar tu nu ai nici chip nici nume...

Cănd noaptea fuge printre pomi
Te simt în visul meu că dormi,
Ești un perete plin de șoapte
Din cărămizi demult uitate.

Dar fiecare zi are un scop
Iar scopul meu este precis.
Din struguri negri fac sirop
Cu gust de cer și de abis.

Întoarce-te în umbra ta
Căci umbra mea mă părăsește
Și fiecare fulg de nea
Eu l-am topit prea nebunește!

Privește-mă în patul meu
Cum caut un loc să fug de mine...
Nu voi uita că am fost eu
Tot ce-ai avut mai scump pe lume!

Te părăsesc ca pe-o epavă
Dar barca mea e scufundată,
Am rupt o floare prea firavă
Un fulg amar de ciocolată...