Am întâlnit într-o noapte caldă, un prieten,
Lângă o bancă crăpată, împăturită de frunze,
Vegheată de un străjer înalt de fier, ce cu lumina
Îmbrățișa străveziul pur al lacului.
Mi-a zâmbit cu inima, iar ochii săi duioși mă invitau
Să privim spre făcliile ce împodobeau cortina neagră
Vorbea într-un glas domol cu acestea,
Iar ele îi povesteau despre noi, ființele de sub cer.
Despre cântecul nostru: un melanj de lacrimi și sânge,
Cu patima conducând dragostea, ura mijlocind iubirea.
Dar eu nu-i înțelegeam.
Glasul lor era vesel, dar sufletele lor plângeau.
Îmi spuneau că azi nu ne vom mai vedea.
Ne vor căuta, dar noi le vom uita. Le vom uita, iar noi...
Nu vom mai fi aceeași...și ele nu ne vor mai găsi.
Trăim sub o flamă eretică ca ființe de lut și cărbune,
Care imuabil ne cioplim și ne zdrobim pentru a ne preface,
În ceva ce ceasul ne proscrie: diamante.
Dar de ce? De ce în tot sângele vărsat, în toate lacrimile scurse, În toate zâmbetele frânte, inimile strivite ne este sechestrat Perfectul ?
Prin negura tot mai sufocantă, făcliile Își vărsau sufletele prin noi, Să ne răspundă cu durere: Sticla nu devine diamant.
Iubeam eresul prea mult și l-am lăsat să crească în noi.
L-am lăsat să ne desfrâneze, să ne prăbușească în noi, în ceilalți. Suntem ființe de sticlă. Mate sau clare, fisurate, crăpate și în final Cu aceeași poveste, cioburi...Cioburi din putrefacția noastră.
În drumurile spre diamante, n-am văzut cioburile ce se desprind din noi, Ce am crăpat în alții, ce am ucis în trandafiri, când am alungat lumina, Ca nici în ochii voștrii să nu mai putem radia. Și acum?
De vă voi căuta , n-am să vă mai găsesc?
Dar oare am să vă mai caut? Am să uit ? Ce-mi voi aminti?
Dacă nu vă mai doresc privirea? Dacă voi defapt ne-ați furat fericirea? Lăsați-ne eresul, paradisul și flacăra, mângâierea noastră,
Și nu ne mai ascundeți drumul spre diamant.
Dar...vă rog...nu mă uitați...arătați-mi drumul...
Aproape de-o mlaștine tulbure,
Dormea la post un felinar schilod și ruginit,
Lângă o bancă ruptă, îmbrățișată de mucegai,
Am întâlnit într-o noapte rece, un străin