despre moarte nu-mi amintesc să-mi fi vorbit cineva în copilărie
sau în poveștile ce le ascultam despre bunul Dumnezeu
numai despre bine și despre prefaceri
tot de atunci știu că raiul are mireasmă de busuioc și lumânări aprinse

o clipă mi-a mușcat din amintiri sfințite și cu arome din trecut
și parcă strâng în brațe umbrele de ieri ce le-am pierdut cândva
printre-ndoieli și în adânc de taine albastre
acum nu știu de ce le reîntâlnesc sau cum de se întorc spre mine
știu doar că sufletu-mi se leagănă-n dezmierdări și-n caste mângâieri nepământene