poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-01-12 | |
Distinsul politician,
Ex. PDL-istul I. Oltean, Azi PNL-ist înflăcărat Și luptător neînfricat Pentru dreptate socială, A „picat“ testul de morală. Povestea însă, e mai veche Și nu e floare la ureche. Ea a-nceput, precum se știe, De pe vremea când la „domnie“ Chiar PDL-ul se afla, Care tăia și spânzura Fără jenă, căci se ghida Dup-o formulă consacrată Care n-a dat greș niciodată: „Cât timp am pâinea și cuțitul, Mă ocup și cu împărțitul.“ Iar împărțitul le-a priit La mulți șefi. S-au îmbogățit. Amintim doar de Videanu, Udrea, Blaga și Berceanu Care, având „acces“ în toate Sectoarele de-activitate, Își opreau cuvenita parte De la contractele-ncheiate. Dar tot la fel de barosan E și numitul I. Oltean Care, gelos pe-ai săi confrați Că au ajuns așa bogați, Și-a spus că trebuie să facă Ceva cu care să-i întreacă Pe-ai săi colegi. Și n-a mai stat Pe gânduri. A acționat. Întâi și-ntâi a tatonat Terenul, să vadă în care Sector profitul e mai mare Și după multe căutări, Și-a zis: merg pe retrocedări, Adică, pe ANRP Unde despăgubirile Pe care le plătește Statul Sunt foarte mari, iar subsemnatul, Dacă ajut pe cineva Să ia ce nu ar merita, Mă aleg și eu cu ceva. Iar planul a funcționat. Flerul lui, nu l-a înșelat Și tare mult s-a bucurat În ziua-n care și-a-ncasat Prima „tranșă“ de euroi, Sute de mii, bancnote noi, Pe care i-a și înhățat Grăbit. Nici nu i-a numărat. Totuși era îngrijorat Căci el, creștin adevărat, Știa că face un păcat Și că nu poate fi iertat Decât dacă „afacerea“ Planificată ar avea Loc chiar în Casa Domnului Și cu-acordul preotului Din biserica respectivă. În această perspectivă Deci, omul răsuflă ușurat. Știe bine c-a fost iertat, Deși-a făcut ceva greșit. Poate să doarmă liniștit. Nu știu însă ce s-o-ntâmpla Cu complicii care-i avea Deoarece, acești pigmei Puși doar pe rapt, niște atei Care au partea lor de vină, Nu au protecție Divină. Îi așteaptă o grea-ncercare: Zeci de ani de închisoare. Il Capo însă, a scăpat. Pioșenia l-a salvat. În viață oamenii greșesc. Dar numai plebeii plătesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate