Pe vara din sufletul meu
Ninge cu umbre de iarnă,
Trecutul cu aripi de zmeu,
Pe mine uitarea își toarnă.

Eu, zâmbitor ca un tenor,
Pe scena-nsinguratei vieți,
Îi dau un ultim drag onor,
Cu vocea fără de tristeți.

Ascund doar câteva petale,
De-un roșu ars de-o amintire
Și aripile-mi fără zale
Îmi bat-a cerului iubire.

Și dreptul doar abia născut,
Îl port în palmele-mpăcate,
Cu-al tău, copilă, început
Sărută-mi buzele-nghețate.

Ninsoarea și-a lăsat coroana
Pe fruntea parcă de împărat,
Iubirea ta-mi oprește goana,
În versul meu necenzurat.

Aud pe cer un cor de spade;
Eu doar o cruce țin în mână
Și-albastru-i plin de cruciade,
E teama lor, pe fruntea spână.

Tu pentru mine ești născută,
Sunt muritor sau poate zeu,
Rămâi în visul meu și-ascultă,
Azi voi lupta cu Dumnezeu.