Domnul Băsescu, împovărat
De grijile ce-i stau pe cap,
Se-agită, este supărat:
Ce naiba să se fi-ntâmplat
Când șefii noștrii-au acceptat
Cota care ni s-a fixat
Ca număr de refugiați?
Ce ziceți, dragii mei confrați?
Să acceptăm tot ceea ce
Ne impun cei de la UE?
Eu nu-s de-acord, așa încât
Mă duc ca să mă iau de gât
Cu-acești stimabili corifei
Care ne cred niște plebei.
Și eu, n-o să mă las învins
Că sunt un PMP-ist convins
Și mă lupt pentru țara mea.
Îmi dau și viața pentru ea...
Admir acest patriotism,
Dar mă încearc-un pesimism
Care-mi dă un fior de teamă:
Dacă nu-l ia nimeni în seamă?

Când te lupți, dezorientat,
Pentru țară, ești lăudat.