Înmugurite, bătrâne
Răscolesc de-a lungul anilor
File cu amintiri, scrijelesc amăgiri,
Tremură albite
Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor
Cuibărite, neinvitate
În trupurile care-au uitat
Sentimentul și sensul căldurii.

Înmugurite, bătrâne
Se ridică și apoi coboară,
Ramuri dansate de vânt
Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.
Sunt, poate, singurele
Care mai pot cântări vina,
Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,
Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.
Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup
Să înțeleagă rostul pământului,
Gazdă a celor care mai puteau cânta,
Gazdă a celor care mai puteau visa,
Gazdă a celor care mai puteau crea.

Așa cum sunt ele,
Înmugurite, bătrâne,
Sper că și acum, dar și mâine
Vor putea ridica spre cer
Frunzele căzute și plângânde sub pași
În semn de omagiu pentru sentimentele oamenilor
Și pentru istoria nescrisă a naturii.
Pentru a renaște într-o culoare nouă
Am nevoie de brațe noi
Și, în loc de apă,
De alte și de alte ploi.

Gabriel Dragnea