Noaptea nu era obositoare, era lungă,
neagră şi uneori mâloasă,
cuţitul cu tăiş ascuţit n-o tăia
avea straturi suprapuse, mişcătoare.

La telefon mi-ai spus c-o să vii
cu o voce şoptitoare de salcie,
ideea mea de frăgezime, ideea de muză
îmi alerga prin memorie şireată
ori se întrupa în gânduri vioaie
şi face din aşteptare o pregătire subtilă,
timpul se topeşte ca o lumânare în ceară fierbinte.
Ochii mari de nesupunere sub pleoape,
dezvăluie frumosul cu o tandră privire
într-o inefabilă şi sacră magie.

În dimineţile acestor cuvinte
se deschid orizonturi noi de gândire
în amiaza orelor de tăcere.