poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 700 .



Cele 7 elegii ale tristeții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elchi ]

2015-11-29  |     | 





Pași mici alunecă din gânduri
Din viață aleargă clipele flămânde
După miracole căzute în taină.
Ascuns de tristețe destinul
Te învață taina de-a muri…
Cât de ușor aleargă în decor
Dansul muzelor urcă nebunia;
Lucid, pe treptele mâniei
Să adormi, închis spre cer.

II

Nu cea mai lungă cale a eternului
Înalță viața în suferința de-a păși
Cu umărul peste-o privire a morții.
E prea ușor să te ridici cu aripa frântă
Din gheara destinului cuvântul închide,
În grațiile absolutului nostru viziunea
Plutește ca o metaforă pe-un epitaf
Epilogul subscrie rațiunii urma
Flămândă de șoaptă,…tristețea.

III

Arta de-a te coborî te înalță
Prin drumul tău pășit peste ființe
În urma lacrimilor amintirea arde
Suspensia de puncte ce ochiul o închide.
Din veșnicie, ruptă cade pata
Fecioara căutată de lumină
A învățat amurg și zumzet de albină
Să se coboare peste umbrele cerești
Rotindu-se-n izvoare ca să vină
Tristețe, ca o frunză tot plutești…

IV

Focul arde în cascade de lumină
În ochi reflexiile speranței se așează
Peste muntele unde apune soarele…
Ascuns într-un ocean nisipul ud
Așteaptă lacrima să-l usuce de uitare
Pescărușii plutesc, corăbiile albe
Peste viață, marea e prea albastră
Și timpul prea scurt îmbătrânește
De iluzie, singurătatea moare…

V

Peste lumină adie noaptea
În casa mea cu o fereastră
Ghem, lut și os se împletesc
Sub copacul gândurilor noastre.
Așteptarea îmi ucide specia
La ultimul tratat de neputință
Eterna pace, eterna suferință
Animă ultima dorință
Tributul morții e tristețea…

VI

A alergat timpul să prindă viziunea
Din anotimpul fluviilor revărsate
Mâini sculptau menirea privirii tale,
Am înțeles apusul ca să-ți ascult chemarea
De lacrimi și clipe se zideau ochii
Orbilor ce n-au văzut niciodată fericirea
Cuvânt atât de mic, lumea e prea mare.
Ca o stea din univers speranța
Dintr-o șoaptă tristă ia valoare.

VII

Tristețea, lacrima ce înalță
Cărări prin raza muritoare
Pășește peste umbra candă
A morții tot mai mare...
Albastrul râului mă chinuie
În mulțimi de umbre așteptarea
Legată de pământ prin frunze
Urcăm un drum al vieții
Prin cerul din mormânt.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!