Mai ieri, mass-media toată
A fost suprasaturată
De veștile referitoare
La metodele prin care
Domnul Vanghelie Marian
Și domnul Andrei Chiliman
Au strâns averi nemăsurate.
Aflând eu acestea toate
Și făcând o corelare
Cu cazuri asemănătoare,
Am făcut o constatare:
Când cineva ajunge „mare“,
Își pierde mintea se pare
Căci, ca prim gând care-l are,
E să strângă cât mai multe
Bunuri. Chiar pe căi oculte.
În acest sens, se pretează
La fapte care lezează
Bunul simț, moralitatea,
Fiindcă, pentru el, dreptatea
Este doar a celui care
Are bani în buzunare.
Reflectând la întâmplare,
S-a născut și-o întrebare:
Pentru ce, un oarecine
Care-oricum o duce bine
Se-apucă de treburi care
Îl târăsc la închisoare?
Căci, eu sunt convins, el știe
Că face-o escrocherie.
Și atunci, de ce o face?
Doar pentru c-așa îi place?
Sau poate din lăcomie.
Eu cred că doar din prostie.

Omul cuprins de lăcomie,
E candidat la pușcărie.