Se închide-o poartă-n fața mea,
Și-n urmă-mi las un ieri pustiu,
Pe-un țărm de mâine cineva,
Barbate-mi spune,, nu te știu!"

Pe urma pașilor ma-ntorc,
Spre poarta cu miros de gol,
Dar stâncile-n picioare-mi torc,
Prin sânge, carne și nămol.

Și-o rog să se deschidă iar,
Să lase țărmului un vers,
Pe clipa unei foi de ziar,
Ce un cuvânt stangaci la sters.

Și-n viitor când voi vedea,
Că norii-n cer plâng pe icoane,
Pe huma udă din podea,
Rasare-o casă cu balcoane.

Aici iubito-am să te cresc,
Și-ncărunțit te-oi alinta,
Doar sub balconul bătrânesc,
Să cânte clipa mea și-a ta.