o fată pupilă gata să nască
zorii de lumină ce îi iubesc în părul ei
ziua ascultă complimentele mele nemișcată
rotația și revoluția pământului parcă îi e dedicată
ochii vociferau ca munți și văi prin arborii și iarba lor
ai văzut orbita de curcubeu pe care mă cățărasem
ca să te mai văd din când în când muntele și valea mea
ne-am reântâlnit plini de viață, întregi la suflete și în lucrarea de dor a despărțirii
seara se spune cuvânt inelat pentru înserarea de nor devreme
zvârleam vorbele comunicând aer suflat