poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 924 .



Păpuși stricate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [do_minus ]

2015-10-15  |     | 





Dragostea mea, ce obosit mă simt uneori când spre amiezi
încep să-ți presimt strălucirea! Dau să-ți vorbesc, dar cuvintele mele, obosite și ele
de fericire, se nasc fără gură sau, și mai rău, se nasc mincinoase
și singurul adevăr care le iese cum trebuie e starea probabilă a vremii.

Dragostea mea, am început să mă simt ca un bou lipsit de memorie.
Jugul cuvintelor ne ține aproape, poate prea strâns și numai tăcerea,
din unealtă de tortură, a devenit cel mai eficace remediu pentru iertare.

Știi și tu că deja ar pe parcela sufletului și astfel despart sufletul meu de sufletul tău.
Și acolo unde mai văd un sărut, firav și bolnav, îl ocolesc cu grijă, pentru că nu mai știu de-i al meu sau al tău. Oricum iarna se apropie și nimic
nu curăță mai bine decât zăpada sângele împrăștiat pe asfalt.

Iată că am luat-o aiurea din nou pe asfalt și stric plugul când tu m-ai asigurat
că sunt cel mai bun cărăuș al statuii tale de aur (pe care am coborât-o de pe piedestal) a cărui față se întoarce încet, cu ultima brazdă. Poate e mai bine așa, poate acum va veni liniștea și
vei putea striga, în trupul ei adânc și rotund, mai spre seară, când lumina e moale și plină de scame:
- Cărăbuș, cărăbuș, mire bun și mire rău, unde ești, și unde-mi sunt?

Unde să fiu dacă nu acolo unde trebuie să fiu? va da să răspundă inima mea, dar, mai sigur, și ea va tăcea. Pentru că lumea nu o vom schimba noi și nici aceia care vor da să ne mângâie. Eu nu știu când voi termina treaba aceasta, dar când va fi gata, promit că vom adormi împreună, ca niște păpuși stricate, legănate încet, și ne vom pune copiii să aibă grijă de noi câteva ore.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!