Și în infern voi scrie poeme întinse
prin piper,
dar le voi trimite prin urlete lui Zeus
și Neptun pentru a mai tulbura încă
o dată aparent zadarnic scoici și
furtuni banale, nedorite în epopei.

Capul meu plutitor profețește indiscret
între oglinzi sentimentale și fără contur,
iar bacantele nu încetează să asedieze
un craniu despre a cărui geneză nici
măcar nu s-au interesat, jignindu-le doar
cuvintele împotriva cărora luptă cu bolovani.

Dar vorbele-s ciume cu soare la apus și
vor molipsi pietrele, apoi marea, coralii,
crabii comuni, bărcile pescarilor, uscatul,
aerul și uraganele.
Nu va mai ști nimeni nimic, va fi doar o
muzică întreținută de zei uitați, iar
natura templu în care nu ne vom
cunoaște obârșiile și numele.