Se întâlnesc, adeseori
Și oameni prea plini de ei care
Se cred atoate știutori,
Fiind plini de înfumurare.
Dar când începe să vorbească
Vreunul, vezi că-i tolomac
Și, deși știe să citească,
Vezi că nici n-a ajuns la Bac.
Dovada? A venit îndată
Când, spunându-i c-am fost la Pireu,
Mi-a zis, cu fața-mbujorată:
Îl știu, este amicul meu.
Morala, știută de-o lume,
E plină de înțelepciune:
Când ești cu musca pe căciulă,
Să nu scoți porumbei pe gură.

Când ești isteț, tot reușești,
Chiar dacă știi doar să citești.