De curând, noul cod fiscal
A iscat, pe neașteptate,
Un nou, dar regretat scandal
Între cele două Palate.
Acest cod, de guvern trimis
La Cotroceni spre promulgare,
A fost, prea în pripă respins.
De-aici, și noua confruntare.
Dar acest scandal, fierbinte,
Se putea evita, se spune,
Dacă domnul Președinte
Se purta cu-nțelepciune.
Dar domnia sa, se pare,
A uitat că nu e bine
Să te porți cu-nfumurare,
Chiar dacă nu ești oricine.
Așa fiind, și cugetând
La ce va fi de-acu-nainte,
Mă urmărește-un singur gând
Și-l spun domnului președinte:
Atunci când dintr-o întâmplare
Ai ajuns omul cel mai mare
Din țară, să nu crezi că poți
Să le dai cu tifla la toți
Și să le râzi în nas spunând:
Sunt șef, am ultimul cuvânt
Și fac doar ce-mi trece prin gând.
Asta-i purtare de om de rând.
Căci numai un om de rând poate
Să facă doar ceea ce vrea,
Chiar încălcând legile toate.
Dar o face pe pielea sa.
Tu însă, ditai Președinte,
De faci așa vei fi taxat
De cei de care ești pendinte
Și te plătesc. Ei te-au votat.
Că tot ce faci tu se reflectă
În oropsiții din popor,
Având influență directă
Asupra bunăstării lor.
În plus, așa o comportare
Nu e de nimeni agreeată,
Căci duce la discreditare
Și atmosferă viciată.
Și dacă un conducător
Își pierde credibilitatea,
Își pierde și, ușor-ușor,
Bruma de notorietate.
Și cine-ar vrea așa ceva
Știind că toți vom regreta?

Când ești lipsit de-nțelepciune,
Dovedești doar o slăbiciune.