rup o bucată din cer
și îmi învelesc în ea umerii
pornesc pe jos spre centrul vechi
oamenii se uită curioși la femeia ce poartă apusul în brațe

mă așez pe scările teatrului
între afișul cu ada milea și cel cu florin piersic jr.
lângă mine un bătrânel cântă din saxofon
soarele râde între noi ca un copil care învață să umble
trecătorii ne aruncă flori colorate
își îndeasă în buzunare bucăți de lumină

încet noaptea se lipește de clădiri
ca o pisică speriată, surprinsă de faruri.