jinduiri necruțătoare
ale plânsurilor
și parcă o sprânceană
depărțea corpul meu în două
într-o gală de circ
și mândru aștepta magicianul
instinctele se puneau în mișcare
simțeam tot felul ale dorințelor
parcă simțeam nevoia de
a pune zid de cărămizi între mine și țigări
pofteam la o sticlă de alcool
dar îmi dăteam seama că nu pot s-o sfâșiu
nevoia de cafea mai era și ea cât timp existau primele două
dar peste toate foamea
cum spune o vorbă din osul poporului
aș fi mâncat și lemne
oi fi deocheat pesemne