mereu cerșim vieții ani mulți
munca are viteza clipei care cuprinde materia
ca stropii care își cuprind norul
ducându-l până la pământ
ca să electrizeze
junghiuri dulci în unghiuri îmbietoare
în orice fază de lună sau soare
rupți din eternitate
noi vrem tărâm asemeni
pasării de pe ram la margine de pădure
care domnește peste aer
are dragostea în carnea ei
lipită de un suflet mic
care îi dă iubire ca să facă loc
poverii cu noroc
binecuvântării
noaptea și amiaza sunt perechi
suspendate într-o ceașcă
ce adună cu grijă planta de leac
cea răsădită incremeni
și visează să se transforme
norul iar în stropi de ploaie
ca să acopere aerul cald
dar sărută pământul
poate să îl facă mai molcom
la auzul duioaselor porunci
care spun a venit toamna