poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2772 .



în orașul tău
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2015-09-20  |     | 



poți spune inimii să tacă,
taci dracului,
gratiile sunt făcute pentru cei care
au fost învinși definitiv

există și păsări care nu-și găsesc echilibrul

uite, inventez un anotimp pe care-l vom ști doar noi doi,
unul care să ne accepte,
care să ne suporte,
să ne facă temători și hulpavi,
indeciși și extatici,
sis, poți dormi liniștită,
nu există minuni,
doar vise care se vor prăvăli
dimineața

(sânul tău drept e cel botezat puturosul, stop, cel stâng e bifurcatul, stop,
voi veni fuguța-fuguța, stop, să-i cuprind, așteaptă-mă, stop, ți-am luat raffaello ca semn de adio)

îmi zici:
voinicule,
zmeul-zmeilor,
urâtul-urâților,
talpa-iadului, iarba-fiarelor,
tatăl tuturor căpcăunilor,
și baba-cloanța,
și omul hâd,
o mie de pereți,
și alți o mie de pereți
care atât de binevoitori se arată,
asta ești și nimic altceva,
acum treci, hai,
treci să-ți pun feșe sterile peste suflet

în orașul tău,
lumina deja a plecat,
mă, ne vedem pe lumea cealaltă,
lângă fereastră rămân,
veghez cât poate rămâne toamna în noi

(poate pleca și moartea,
nu-mi pasă,
se poate prăbuși soarele,
se poate prăbuși luna,
aici e un anotimp pe care-l știm doar noi doi,
unul fără aripi,
unul fără sare,
unul care poate ațipi în timp ce fumează,
vecinii îi vor găsi cadavrul, carbonizat, ceva mai târziu)

și cânt:
lume, hei, lume,
mi-am deschis inima,
nu există gratii care să o poată înăbuși,
doar un șarpe care năpârlește atât de tandru
și care la fel de tandru
te sufocă,
moartea e cea care vindecă,
javră,
ceea ce zidești, în noapte, cu ochii deschiși
se va prăvăli
dimineața

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!