stelele se rotesc deasupra mării/ore rupte din cer/
sarea cuvintelor s-a uscat și ca o meduză
eșuează pe mal
atinsă de singurătăți de albatros

aș opri talazul valurilor
cu adâncurile dragostei care tace
dar ultimul pescăruș strigă spre Soare
și nu pot să nu-i îngrop țipătul între palme
să îmi mai crească aripile sufletului

în culorile mării
cuvintele se desprind de țărm
își mută silabele între alge
înoată ca la ultimul potop

între noi aerul devine risipitor
iar eu zbor spre acel port unde doar albatroșii
înnoptează într-un singur picior
legată cu steaua roșie a cuvintelor