Durerea lumii răscolește
garduri vopsite în negru,
plânși pereții casei
adună amărăciuni în album.

Cineva strigă, urlă
la margine de gârlă,
vomită amarul adunat în timp
privind îndurător spre cer.

Depresivă natura furioasă
se apară cu furtuni
ascunzându-și suferința
prin păduri cu venin.

Un înger trâmbițează
adunând stele de foc
aruncă cu ele peste oceane,
sirenele dispar dintre noi.

Durerea lumii răsare
ca un fluture frumos
ce-și plimbă cu mândrie
culorile prin noi.