mă ridic din fotoliu cu rezemătorile de ceai
lipite de brațe
adormisem la un film episod un serial
încerc să mă eliberez ușor de zbor
mă simt victima unei farse
și dau sacadat din aerul ce mă înconjoară
cum dai cu piciorul când iei ceva pe talpă
zbor în jurul camerei fâlfâind stângaci din rezemători în ferestre
încerc să strig și scot doar un ceva cra sau bra
femeia goală doarme eu zbor peste ea și de sunt condor
sau altă pasăre necrofagă
nici nu vreau să mă gândesc
nu am cum să îi pun oglinda la gură
dacă respiră sau nu
nu mă pot stăpâni

dau din brațele fotoliului ca un fluture pe tavan
mă îneacă culoarea lămâie putregăită
stau în colțul la umbră
mai fâlfâi
în pânzele mele de păianjen
până se trezește

mă visează și eu nu știu dacă
trăiesc
dacă voi scrie aceste rânduri
după ce se va trezi