Mă leg c-o palmă de pământ,
Să-mi uite vântul, zborul,
Să-ntrebe cerul, unde sunt,
Că-mi duce-albastru dorul.

Eu să rămân îmbrățișat,
De huma cea geloasă,
Căci stau aici înduioșat,
De ruga ei mieroasă.

Cât timp am să aștept așa,
O să rămână mută,
Tăcerea ei nu v-apăsa
Pe corpu-ți așternută.

În timpul ăsta, tu, aici,
Să-ți lași a ta durere,
Și corpu-n zori să îl ridici
La prima adiere.

Am să trimit pe cineva,
Cu aripi lungi, cărunte,
Te va-ntreba cu vocea mea,
De ți-o aduci aminte.

Femeie ,spune câte vieți
Are trecutul vostru ?
Iubirea-i fără bătrâneți,
Este răspunsul nostru.

Atunci va ști că ești a mea,
Și îți va șterge rana,
Și ochii tăi îți vor uita
Trecutul tău și teama.

Tu nu privi pământul meu,
Acum ești stea eternă,
Nemuritor voi fi și eu,
În huma mea maternă.

Legat c-o palmă de pământ,
Acoperit de-albastru,
Îmi las privirile în vânt,
Să întâlnească-un astru.