Unde ați zburat voi păsări argintii
voi cărora v-am cerut aripi împrumut
să ajung la cerul ce-mi părea
fără de început și de sfârșit
minunate și inocente mirări
de copil nătâng
unde și când ați dispărut

mirat mă întreb acum
când oare am încetat să mă mai mir
poate atunci când am realizat
că totul îmi pare nefiresc
în ceea ce alții numesc
cursul firesc al vieții
și dacă viața are un curs al ei
la fel precum o apă curgătoare
atunci nu-mi rămâne altceva de făcut
decât să aștept să împărtășesc
aceeași soartă cu a apei ce se varsă-n mare
marea cea fără de început și de sfârșit.